Viața mondenă prin ochii unui taximetrist – „Nu intrați în Bibliotecă?!”*
Pe un culoar ticsit ce ar duce în final spre acel răgaz atât de necesar unui suflet încărcat de zgomotul alarmant din mijlocul aglomerației urbane, o voce gravă și ușor tremurândă, ce nu exprimă nici teamă, nici veleitate, ci o anumită confuzie generată de un sentiment plin de uimire, împletit cu constrângere, te pune pe gânduri… chiar îți taie din avânt. Treptele, prăfuite de negura unei amnezii cronice, dacă le-am înțelege rolul din peisaj, scârțâie la fiecare pas odată cu atingerea lemnului uscat în timp, din care au fost confecționate evident de către un artizan rămas anonim. Pe o balustradă sculptată într-un stil baroc, citim un prim motiv, care îi încetinește ascensiunea oricărui îndrăzneț, înainte să ajungă în aula, unde volumele și-au găsit liniștea de a nu fi deranjate de privirea unui vizitator facil sau, dimpotrivă, de onoarea unei întâlniri atente din partea unui umil vremelnic. Vocea auzită în fundal „Nu intrați în Bibliotecă…” ne îndeamnă să luăm în considerare argumentul următor:
„Căci trebuie să citiți”
Sala de lectură se îmbracă cu halatul unei gazde primitoare ce-ți oferă tot confortul pentru a-ți pregăti terenul în întâmpinarea următoarelor momente ce încep cu cercetarea unei lumi diferită de realitate, deși desprinsă din ea. Subiectul ales reprezintă un altoi care va schimba normalul într-un un rod al calității, adică un scenariu și un final dorit dinainte de autor. Vorbind în șoaptă, sau în gând, fiecare pagină răsfoită ridică în atmosferă aburul cugetărilor ascunse sub capacul anonimatului, de multe ori, dar și-ți imprimă un miros specific epocii în care personajele își duc traiul. Cititul contribuie la delectarea minții, afânează imaginația prin nenumărate minerale bogate în expresii și idei care îți dezvoltă gândirea, și, de asemenea, conservă obiceiuri bune, dar vechi, însă suprimate cu ștreangul ultimelor tendințe, care au pictat icoana unui rahitism intelectual, adorată în mediul virtual și producătoare de minunea exilării pe propria insulă a ego-ului. Însă, unui avid în ce privește cunoașterea, unui plezant ( scuzați-mi forțarea termenului…dar îmi place cum sună) al lecturii, unui gentleman al culturii, cititul nu-i substituie alte preocupări, ci le așază în raport cu acesta. Încă o dată, vocea auzită din neant: „Nu intrați în Bibliotecă…” ne atrage atenția asupra următorului raționament:
„Căci vă veți molipsi”
Acest indiciu se află la prima cotitură a balustradei, părând a fi puțin vizibil… dacă urcăm în grabă…dar scârțâitul scărilor ne trasează tandemul. Ce și cum ne va influența? În esență, mentalitatea și, poate, comportamentul. Cărțile conțin comori, deși valoarea lor este stabilită subiectiv. Pagina de început reprezintă motivația substanțială ce ne deschide curiozitatea în a afla esența tezaurului din interior. Fiecare filă răsfoită cu delicatețe, ne trezește o coardă sensibilă, ca parte a personalității noastre. Aurul vocațional al subiectului ce transcende o anumită operă, împreună cu diamantele unor replici sau expresii, cu șiragul de briliante din spatele logicii evidențiate, ne vor acapara interesul, și poate, puțin câte puțin, aspirațiile. Valorile eterne vor tria totuși multe dintre subiecte, sau modul, în care acestea sunt analizate. De ce afirm asta? Istoria ne stă în față tuturor, asemeni unui bariton într-o operă interpretată în fața publicului, în care vocea unor lideri carismatici influențați negativ de portativul unor autori extremiști, a distorsionat armonia societății. Avem nevoie, deci, de o analiză preliminară. De data aceasta, parcă vocea „ Nu intrați în Bibliotecă…” se aude mai apăsat, pentru a nu rata următorul indiciu:
„Căci trebuie să vă pierdeți timpul”
Pentru următoarea porțiune pe care urcăm, deja ne-am învățat unele lecții. Încă scârțâitul treptelor se face auzit, dar îl considerăm parte a unui cadru natural. Uitându-ne la orologiul de la pieptul unde-i găsim locul obișnuit, probabil încercăm să intuim cât mai avem la dispoziție. Când reușim să delimităm în propriile concepte noțiunea de timp cu cea a calității vieții, probabil vom lua și unele măsuri rezonabile pentru a le găsi locurile adecvate. Pe cadranul existenței, timpul poate fi împărțit în anumite porțiuni egale, însă standardele viețuirii reprezintă fondul, culoarea, lumina în care-l pictăm. Dacă ne rezervăm timp suficient citirii unei cărți sau unui articol care ne poate influența benefic, evident că nu-l vom considera o pierdere, ci un câștig, la final. De altfel, aderarea la activități inutile consumă în realitate, cel mai prețios timp. Ele consumă atât energia unei vieți, cât și substanța care-i definește forma. Cum așa? În interiorul oricărui trunchi al realizărilor, poate să apară scorbura unei mari neîmpliniri, creată de măiestria unor carii insesizabile la început, deranjante ulterior, dar mortale la final. Deja glasul auzit până acum „Nu intrați în Bibliotecă…”, ne face, nu doar curioși, dar ne și ridică sufletul la gură pentru a înțelege următorul argument:
„Căci veți uita de toate ( lipsurile)”
La capătul treptelor parcurse cu atâta grijă, acest mesaj îl citim scris undeva încadrat într-un tablou cu o ramă fluorescentă, deci imposibil de ratat. Deoarece nu știm dinainte în ce parte a scării se află sala de lectură, nefiind niciun ghid prin preajmă, luăm în considerare că partea dreaptă ar reprezenta un progres. Deci, ne vom urma instinctul. Înainte de a ne roti, vom zăbovi în fața acestui memento. Ar fi un avantaj, sau un exercițiu al autosugestiei? Când ne ghidăm mentalitatea în perioada de timp descrisă, când contemplăm peisajul evidențiat, când deslușim nuanța rolului fiecărui personaj apărut în registrul semnatarului, când vizualizăm descrierea fiecărei scene cu o privire neîngrădită de un context prezent, vom observa o altă perspectivă a vieții. Așadar, dacă ne simțim ca într-o mocirlă din pricina unor neajunsuri personale, sau când ne luptăm cu limitele unor anumite înțelegeri, vom căuta să profităm de condimentele nutriționale regăsite în perspectiva abordată. Glasul cu care ne-am obișnuit „ Nu intrați în Bibliotecă…” ne îndeamnă să luăm în considerare următorul argument surprinzător:
„Căci vă veți îngrășa”
Silueta nu e sinonimă neapărat cu sănătatea, dar nici cu longevitatea, deși mulți o asociază cu un obiect al admirației. Oricum, o dietă corespunzătoare contribuie atât la vitalitatea unui organism, cât și, uneori, la frumusețea lui. „Citește și vei fi alt om” se poate auzi într-un cerc restrâns. Orice informație asimilată sub diverse forme, sau metode, contribuie semnificativ la formarea unor opinii, de cele mai multe ori, diferite. Dieta contribuie la un mod de viață, însă nutriția presupune alegerea calității ei. Scrierile sub forma unor rime, sau a unor ritmuri prestabilite, ce includ nu de puține ori asocierea unor noțiuni, dar și acelea care se lărgesc într-o descriere plastică, coerentă, și meditativă, alcătuiesc meniul diversificat al unui gurmand în ce privește înțelegerea existenței. Ar fi de dorit să ajungem obezi în ce privește cunoașterea, fără a o folosi vreodată? Nu volumul ar trebui să ne impresioneze, ci valorificarea tuturor substanțelor asimilate contribuie la progres. Locul în care ne găsim, ar deveni un alt factor decisiv. Deci, vocea asemenea unui ecou, „Nu intrați în Bibliotecă…” ar fi urmată de găsirea celui mai potrivit reper:
„Căci veți găsi locuri libere”
În viața obișnuită, nu toți oamenii au strălucit prin reputație asemenea unor stele pe bolta istoriei. Așa cum unele dintre aceste luminițe de mărimi diferite se observă cu ochiul liber, sau altele printr-o lupă puternică, însă doar noaptea, ecoul unor mari personalități se aude doar într-un anumit mediu, dar dispare până la urmă în oceanul uitării. Călătoria noastră culminează cu o ședere încântătoare, și sperăm, de neuitat în anticamera necunoscutului. Privirea atent direcționată cu ajutorul degetului-arătător răsfoiește titlu după titlu, raft după raft. Suntem singuri, deocamdată. Băncile sunt umplute până la refuz cu așteptarea vizitatorilor. Nu trebuie să plătești bilet pentru a te delecta aici cu citirea unei cărți. În acest cadru, eroii inspiră teatrul, nu-l joacă, pregătesc scenariul filmului, însă nu-l produc. Coperțile definesc întreaga enciclopedie, apoi cititorul o parcurge prin a lui desfătare. În acest impresionant Dom al culturii, glasul încă convingător ne însoțește: „Nu intrați în Bibliotecă…”. Mai există vreun motiv?
„Căci veți mirosi (a cuvinte)”
Dialoguri polenizate cu întrebări menite să traseze lecții de reflecție produc dulceața unor scenarii captivante, astfel încât cititorul să simtă aroma unui sfârșit fericit. Esențele tari în ce privește valoarea mesajului transmis se regăsesc în sticluțe mici, probabil sub forma unor replici scurte, dar atent tâlcuite. De unde pot fi procurate? Dintre pagini. Așa cum fiecare petală emană un parfum special, fiecare volum parcurs imprimă texturii oricărui însetat de cunoaștere o nouă perspectivă. Deliciul fiecărei experiențe însușite va deveni o mostră pentru o analiză ulterioară. Zburând deasupra fiecărui tablou creat, admirăm o gamă nouă de noțiuni, un relief aparte în ce privește exprimarea, o priveliște nouă în legătură cu derularea ficțiunii, o altă agendă cu personaje pe care le-am contacta într-o situație asemănătoare. Mestecând cu ardoare diverse tematici, vom înfuleca aroma oricărei lumi create de imaginația autorului. Cine se va apropia, va gusta din fagurele dulceții pregătite cu atâta migală.
Așadar „Nu intrați în Bibliotecă…”, doar dacă condițiile amintite anterior v-au dat de gândit.
Care sunt unele cărți ce ne-au marcat tinerețea multora dintre noi?
Ar fi o „Crimă și pedeapsă” faptul de a ne suprima caracterul nobil al personalității, fărâmițată din pricina răgazului dedicat preocupărilor lamentabile sau banale, senzaționale, și în același timp, perisabile, deoarece verdictul dat de viață ne va osândi propria conștiință. Când ne simțim într-o cumpănă, ca și drumeți în „Pădurea spânzuraților”, vom găsi atârnate trofeele unor mari împliniri provenite din dorința firească de a fi înțelese, și, probabil, admirate de cei din jur. Sau cât „Zgomot pentru nimic” se propagă într-o societate aflată în permanentă transformare, atunci când se sună sec printr-o goarnă de promisiuni fără noimă, dar care trezesc multe așteptări, fără a fi incluse vreodată într-o gamă a simfoniei ce se poate aclama în timp!
Cum ar fi să purtăm cu noi o bibliotecă în miniatură?
Aproximativ 16 secole au trecut peste aproape 40 de scriitori proveniți din medii diferite în ce privește creșterea, ori dezvoltarea lor, și din epoci deosebite unele de altele, dar care au lăsat o amprentă de neșters în ce privește mentalitatea. Deși nu toți s-au putut cunoaște personal, au recunoscut unanim o influență benefică din partea Cuiva ce le-a marcat subiectul abordat. Unii l-au îmbrăcat într-un gen poetic, caracteristic unui scriitor ce-și exprimă gândurile printr-o paletă largă de figuri de stil, alții au căutat o izolare exactă în timp a evenimentelor descrise, astfel încât orice cititor să nu le pună la îndoială, apoi, o altă abordare caracterizată printr-o înțelepciune practică a determinat ca deciziile în viață să nu fie însoțite nicidecum și niciodată de regrete. Unde am putea găsi cel mai important mesaj pentru întreaga omenire? Ce carte poate influența cel mai complex univers, cel al ființei umane? Ce bibliotecă cuprinde orice ar fi necesar satisfacerii condiției noastre? Să fie Biblia? O condiție îndeplinită de fiecare dintre cei chemați să-și aștearnă în scris fiecare detaliu semnificativ se regăsește în faptul că scriitorul „… s-a străduit să găsească cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului.”
Deci, cei ce doresc să afle cum e lumea de dinafara rutinei, care doresc să socializeze cu personaje ce-au întruchipat idealuri comune, care vor să afle cauze ale unor zbuciumări persistente, care vor să se delecteze într-un câmp al diversității, nu să-și piardă identitatea într-un canion anost, dar aparent atractiv, al preocupărilor curente, vor păși pragul unei provocări personale: aflarea scopului primordial.
*N.B. : semnele de punctuație de la sfârșitul titlului nu sunt puse la întâmplare.
