Viața mondenă prin ochii unui taximetrist – „ Ce este religia?”
Unii se mai întreabă: „ce este religia?”
Ateul ți-ar răspunde franc că este ‚o pierdere de timp’… un politician, în schimb, cu zâmbetul pe buze, ți-ar șopti: ‚o soră, până trec podul’. În timp ce un credincios amator ar considera-o ‚prietenul, care la nevoie se cunoaște’, practicantul inveterat o poate descrie ca fiind moștenirea primită de la predecesori ‚cu limbă de moarte’. De asemenea, pentru cei influenți, ar reprezenta cadrul potrivit ‚unde se trag sforile’, iar pentru mase, o ‚muncă sezonieră’. Să ne mulțumim cu aceste variante de răspuns asemenea unor poteci prin pădure pe care pășim fără anumite așteptări?
Dar puțini se întreabă: „ce NU este religia?”
Nicidecum un subiect tabu când percepi că-ți transmite o direcție incomodă, sau o joacă a credinței cu o miză și reguli ieftine, sau o glumă a divinității pentru a ieși din monotonie. N-are legătură cu frica unei amenințări eterne, sau cu povara unor superstiții chinuitoare. Dacă această partitură din viață ar fi fost compusă pentru a contribui la unitate în gândire și simțire, de ce este cântată pe solfegii atât de contrastante? Să lăsăm în mâna indiferenței bagheta care ar trebui să ne ofere tonul corect?
Deci , cum ar trebui privită religia?
Dacă ar fi impusă, ne-am îneca în prejudecăți, neînțelegându-i menirea. Dacă ar fi o chestiune de alegere, vom fi atenți, foarte atenți, cum ne folosim rațiunea, căci, în timp, va crește asemenea unui trunchi, din care se ramifică norme de conduită, prin care pătrund speranțe și din care culegem roadele unor fapte. Fructele zemoase ale acestui copac din care mușcăm cu poftă zilnic au cumva gustul amar sau dulce? Să fie acest aspect un detaliu care să ne pună pe gânduri în ce privește coroana religiei sub care ne adăpostim liniștea interioară?
În timp ce rezultatul unei probleme indică o cale de rezolvare aleasă, metoda de calcul va fi cheia unei note maxime. Am luat în calcul până acum vreo metodă de analiză a subiectului nostru? Ar merita efortul?
În paginile istoriei s-a consemnat cândva o confruntare de forțe ale unor ideologii opuse, din care a ieșit învingătoare o strategie surpriză. Uluitoare ar fi și prima informație căutată din partea celui de la care poporul de atunci avusese așteptări în ce privește succesul, când s-a întâlnit cu tânărul erou, întrebându-l: „Al cui fiu ești, băiete?”
Așadar, religia poate indica o apartenență: „Al cui fiu/fiică suntem?”
Sursa imaginilor: pixabay.com
